poesis

Ai imparti cadouri tuturor

Cu siguranta, sa fii Mos Craciun pentru o zi este una dintre cele mai mari dorinte ale tale. Astfel, resursele financiare nu ar mai reprezenta o problema si ai putea sa le daruiesti apropiatilor cele mai frumoase cadouri. De asemenea, nu ai uita nici de persoanele nevoiase, asadar ai alege o fundatie pentru a face o donatie substantiala. Esti o persoana sufletista, binevoitoare si sarbatorile iti aduc bucurie, dar si un strop de melancolie in suflet, cand te gandesti la cei cu posibilitatile financiare modeste. Astfel, de Craciun respecti una dintre cele mai importante traditii : te reunesti alaturi de familie si toti cei dragi, optand pentru clipele romantice alaturi de iubit in zilele urmatoare.

Tu ce ai fi?

Ma identific perfect < a class=”xirtireh” href=”http://www.comunicatedepresa.ro/cu” title=”cu”>cu ce imi scrie b ” title=”b”>B . :

Eckhart Tolle spune ca secretul fericirii E “>e “sa mori inainte de a muri “. Se refera la moartea egoului, a dependentelor si a atasamentelor, a identificarii cu gandurile ce ne separa de prezent. Cand renunti la resentimente si frici si accepti neatasat durerile din prezent, ramai cu gratitudinea de a exista.

[...]
“The only thing that burns in Hell is the part of you that won’ t ” title=”t”>t let go of life, your memories, your attachments. They burn them all away. But they’ re not punishing you. They’re freeing your soul. So , if you’re frightened of dying and… and you’re holding on, you’ll see devils tearing your life away. But if you’ve made your peace, then the devils are really angels, freeing you from the earth.” (din filmul “Jacob’ s ” title=”s”>s Ladder”, 1990)

Habar n-am daca e indicat sa fim mai buni de Mos Nicolae , dar cert e ca trebuie sa fim mai cuminti, altfel Mosu’ ne aduce o nuielusa. Nu stiu prin alte zone cum e, dar aici in Moldova cam asa stau treburile. Eu acu’ pazesc raftul de pantofi, sa vad de s-a apropia careva cu vreun sac de bomboane si nu se apropie nimeni de cateva ore bune, e semn ca trebuie sa incep o cura si nimic altceva! Cuminte am fost, n-am facut nimic rau azi – e drept ca n-am facut nimic nimic. Pe net nu se pune, desi si pe net m-am abtinut sa scriu vreun comentariu rautacios pe poezie.ro, dar tot nu m-am abtinut sa nu fiu pe jos de ras de ce scrie Alex Stefanescu la posta redactiei (am trimis si eu si astept sa mi-o iau la rand).
Nici n-aveai cum sa nu fii cuminte, pe gerul asta nici musca nu misca.

In Iasi a nins frumos si se vede minunat din casa. Afara, ingheti instant. Maine e o alta zi, de muncit, de stat la povesti cu prietenii, de iubit, de urat, asa ca n-o sa va tin mai mult la povesti decat sa va doresc din tot sufletul sa aveti la cine va gandi cand ascultati piesa aceasta:

Diana Krall – Love is where you are

Fiecare om pe care il cunosc, are, in mine, particica sa de suflet.  Acea parte e, cumva, o proiectie a realitatii sale, asa cum mi-a fost povestita, e o imagine in oglinda, destul de fidela . Eu nu inventez nimic, fiecare se prezinta asa cum crede ca este. Atunci cand un om pleaca, partea sa de suflet, din mine, se estompeaza in timp. Asa cum se sterge imprimeul de pe o haina veche. Asa cum se sterg amintirile. Apoi vin altii. Te inspira sau nu, ai nevoie de ei sau nu, au nevoie de tine sau nu.
Cel mai greu pentru mine e ca un om sa nu ma poata inspira. Si asta nu are legatura cu iubirea. Nu acela pe care il iubesc ma inspira, ci acela care are imaginatie . Poate sa aiba imaginatie si in rest, sa fie un ticalos . Dar sa ma inspire.
Singurul om care a reusit sa ma faca sa scriu, de ani de zile, a plecat. Se vede ca a plecat. Nu era in rest, un ticalos, dar pentru ca mi-a luat cea mai de pret jucarie, cel mai de pret dar primit – de sus sau de jos, cine poate sti – il declar ticalos.
Sa faca bine sa se intoarca.
Si jur ca, daca se intoarce, ma apuc de scris proza , faca-se voia sa.

Toti ar trebui sa purtam cu sine un flaconas de OcuFlash. Nu pentru ca mi-ar fi mie drag de firma producatoare – sau, de ce nu, ar putea fi un motiv bun acesta – ci pentru ca e vorba despre Silur sau Floarea de ochi, cum se spune la noi, un extract  folosit din antichitate.

Odata l-am folosit pentru ca aveam ochii rosii de stat prea mult la computer, alta data pentru ca taiasem ceapa si nu ma mai puteam opri din plans, alta data pentru ca ma suparase – nu dau nume, persoana importanta – si ma frecasem la ochi doar doar oi reusi sa plang iar alta data pentru ca chiar plansesem, de bucurie. O picatura in fiecare ochi, apoi clipesti de mai multe ori, sa se imprastie pe tot ochiul si aproape imediat te simti mai bine, dispare roseata, dispare lacrimarea, ba chiar am putut rapid sa ies din casa si arat si eu a om.

Sau: ai ajuns acasa, dupa ce vremea de toamna ti-a spulberat tot praful de pe strazile Romaniei pitoresti, fix in ochi.

Sau: ai avut de lucru pe computer ore intregi continuu, apoi ai o intalnire si te gandesti cum sa scapi de ochii rosii de vampirita : simplu: pui OcuFlash.

Sau: te machiezi si din greseala ti-ai atins ochiul, incepi sa lacrimezi, intri in criza de timp… nu mai bine pui repede OcuFlash?

Sau: te demachiezi si constati ca si cele mai scumpe farduri, odata ajunse in ochi, dau iritatie si roseata. La fel de simplu: pui OcuFlash.

Sau, o sa radeti, dar e pe bune, incercat de mine pe tăti mâţili moldave: ele fac des probleme cu ochisorii, cel mai bine si mai natural merge sa le pui cate o picatura de OcuFlash si le trece rapid si sigur, nu da rezistenta cum dau antibioticele .

Anticii asociau Silurul cu zodia Leului, crezand ca planta are o putere magica de a reda stralucirea ochilor si, in consecinta – credeau ei, dar poate chiar aveau dreptate! – si asupra stralucirii mintii omului.

Din cautarile pe net – puteti sa le sariti -

Numele de silur sau de Euphrasia (rostkoviana, pentru cunoscatori) este de origine greceasca, venind de la Euphrosyne una dintre cele trei gratii, care se spune ca aducea bucurie nevazatorilor, picurandu-le in ochi aceasta planta si astfel redandu-le vederea.

Planta miraculoasa a fost mentionata si de catre Dioscorides, Plinius, Galen si chiar de medicii arabi. In secolul al XIV-lea, se presupunea ca vindeca toate “relele din ochi” si era considerata ca “apa vie care curata privirea omului”. Mattaeus Sylvaticus, un medic din Mantua, prin anul 1329 recomanda planta in bolile ochilor si Arnoldus Villanovanus, cam tot pe atunci, a scris un tratat despre virtutile ei: “Vini Euphrasiati tantopere celebrati”. Markham (Countrie Farm, 1616) scria: ” Sa bei in fiecare dimineata o mica inghititura de vin de Silur”. In secolul al XVIII-lea, se bea ceai de Silur, iar la curtea reginei Elizabeth exista o bautura numita “Eyebright Ale”.

In Synopsis Medicine, tiparita in 1671, la Londra, William Salmon scria: Silurul da putere mintii, ochilor si memoriei si da sanatate privirii.”

(Bai deci aia aveau tratate de medicina tiparite si noi cu dalta si ciocanul, si cu asta am ramas.)

In secolul al XVI-lea, Silurul era considerat ca un medicament specific in bolile de ochi de catre mari doctori (numiti si fitoterapeuti) ai acelor vremuri, precum Tragus, Fuchsius, Dodoens etc., si era un remediu popular in numeroase tari. Francezii o numesc “Casse-lunette”, iar germanii: “Augentröst” (mangaierea ochilor).
Milton povesteste intr-un poem in proza am uitat cum ii zice, cum ca Arhanghelul Mihail ii administrase lui Adam, dupa Cadere:

ingerul indeparta pielita de pe ochii lui Adam
apoi ii curati cu Silur si virnantz
pentru ca privirea mai nobila sa-i fie

(traducere dupa capul meu).

Pe scurt, de ce sa-mi pun OcuFlash in ochi? Pentru ca e de la mama natura.

Citeam ieri un articol pe evz.ro despre cum ca am fi o lume simulata de altii care ar putea fi si ei la randul lor simulati de altii si tot asa. Cu argumente: religioase, filosofice. Cum sunt eu inculta, nu am citit mare lucru de carti SF, am pierdut vremea cu alte genuri, inutile, de altfel. La ce ajuta cartile decat sa ai ce vorbi cu altii, pentru ca nu pot spune ca imi traiesc viata dupa “Rosu si negru” sau dupa vreun ” Shogun”. Cred ca nici macar cartile despre cum sa te comporti in cuplu sau la munca nu ajuta, sunt chestii care vin din interior, de bun simt , nu tin nici de morala invatata din carti, nici de cea predata de religie. Cel putin pentru mine.
Oamenii nu se schimba decat daca vor ei insisi. Si atunci, traim intr-o lume simulata cu algoritmi impusi de nea Creatorul Programatorul si ceva variabile sau totul e real – nici una din posibilitati nu are nicio importanta, ori ca suntem niste biti, ori niste aminoacizi ordonati, e fix acelasi lucru. Realitatea e oricum in mintea noastra.

Cel mai mult mi-a placut cum a scris un comentator al articolului :

“Cum procesarea foloseste mai multe sau mai putine resurse, apar timpi de latenta la procesare , cozi de prioritate, in cazul aceleiasi simulari ar aparea inevitabil congestii de date si intarzieri de procesare pentru un anumit individ; acest lucru nu ar putea trece neobservat… Cum ar fi sa iti vezi prietenul in stare de Not Responding? atunci operatorul ar inchide procesul si el ar disparea inexplicabil… “

si, referindu-se la argumentul religios despre care scrie in articol, zice, intr-un mod tare simpatic, acelasi comentator:

“in multe religii se faceau sacrificii de biti in cinstea celui de la taste…”

Foarte interesant si destul de rece acel argument religios, prezentat in articol, am sa il citez:

“Din perspectiva tulburătoare a vieţii într-un univers simulat, se poate vorbi despre puteri dumnezeieşti ale operatorului care controlează simularea; el este omnipotent pentru că poate interveni în universul simulat, chiar şi fără a fi obligat să respecte legile acestuia şi este omniscient, pentru că poate monitoriza orice loc şi orice moment al simulării. Ne-am putea chiar imagina acest operator creând din nimic, toate lucrurile văzute şi nevăzute, eventual pe durata a şase zile.

Dacă acceptăm că trăim într-o simulare , atunci devine plauzibilă inclusiv prelungirea existenţei noastre după moarte, fie la un alt nivel al realităţii, fie în aceeaşi simulare. În funcţie de scopurile celor care realizează simularea în care trăim, este posibilă chiar şi existenţa unui sistem de recompensă şi pedeapsă, pe baza unui sistem moral.”

Interesanta aceasta explicatie, mintea mea, putina, de altfel, inclina sa creada ca da, deocamdata doar intr-un joculet pe computer, lumea poate fi creata in 6 zile. Insa e firesc sa fim indeajuns de inapoiati pentru a intelege adevarul, precum la fel de firesc ca adevarul sa fie relativ. Oricum am fi, nici ideea realitatii si nici cea a simularii nu ne va face mai buni si nu ne va da mai multa dragoste, decat daca noi, oricum am fi, reali sau simulati, cautam sa fim astfel.

P.S. E clar ca suntem,  cel putin la UMF, intr-o lume simulata:  noi simulam ca muncim, ei simuleaza ca ne dau salariile ).

Azi, 12 noiembrie 2010 , ora Ceaiului, m-am hotarat sa am un copil.

Inca nu am stabilit cu cine.  Sa zicem, cu primul care va vorbi cel mai frumos cu mine, incepand de acum.

Dragostea e o

Si o dedicatie, pentru toti cititorii mei.