Nu se mai scriu poezii de dragoste. Doar despre celelalte trecătoare uimiri ale curgerilor noastre prin arterele temporale superficiale şi profunde ale sufletului.

Revista Cronica


Demult, am ales s? public primele texte n Revista Cronica. Treceam zilnic pe lng? redac?ie, cnd era pe strada Vasile Alecsandri, n Ia?i, n drumul meu spre facultate, n primii ani, s? fi fost prin 91-92. Unii se ocupau cu mineriade, eu m? ocupam cu poezie.

Motivul pentru care am ales Cronica ?i nu Timpul sau Convorbiri? mi suna a “medicin?”: cronica, boal? cronic?, poezia boal? cronic?, cititul boal? cronic?, scrisul boal? cronic?. A?a c?, avnd eu vreo 19 ani, am b?tut la o u?? care, apoi, de-a lungul a to?i ace?ti ani, mi-a fost mereu deschis?.

Nu m-a interesat niciodat? s? public n alte ?i alte reviste, la alte edituri, din dorin?a avid? de a umple teancuri de hrtie dosite prin toate col?urile ??rii. Nu sunt un “arivist al scrisului”, iar dac? textele mele vor fi copiate – plagiate, c? tot e moda -, n-am s? m? nfurii, ci, din contra, am s? m? bucur pentru c?, iat?, au fost ndeajuns de valoroase :) ) .

To?i cei care scriem ne-am n?scut cu acest har – iar asta m? face s? mi imaginez c? singura ursitoare care a venit la mine acum patru decenii, a fost una cu un condei n mn?. Ei, bine, cei care avem acest har, dar, din na?tere, l avem pentru noi n?ine ?i, cteodat?, pentru cei ale?i, c?iva, cu care dorim s? mp?r?im cuvintele, cei despre care ?tim c? ne vor n?elege adncul sens al realit??ii paralele n care tr?im.

A?a c?, dup? ani de zile, am avut iar??i dorin?a de a-i mai trimite lui Valeriu Stancu – redactorul ?ef de la Cronica – unele texte. F?r? s? primesc vreun r?spuns – nici nu a?teptam vreunul -, le-am reg?sit la pagina 13 n num?rul din iunie:

http://revistacronica.files.wordpress.com/2012/07/cronica-06_2012.pdf

Ceea ce nc? nu ?tie Valeriu Stancu este c? tot ce scriu ?i tot ce sunt eu, de vreun deceniu ncoace, ncepe de la versurile:

“Dumnezeul la care ne nchin?m
ni l-am f?urit fiecare
dup? chipul ?i asem?narea noastr?” (Valeriu Stancu – “Rug? pe rug”)

?i nu cred c? lucrurile se vor schimba curnd.

Iarba m?ii


Acesta e un fragment dintr-o povestire dup? 10 cuvinte date de J ?i din care am folosit doar 7. ?i, deci, dedica?ie pentru J, pentru c?, de 6 ani de zile, mi face via?a mai frumoas? ?i… mai cult? :)

 

n fiecare anotimp, iarba din gr?din? cap?t? alte nuan?e. Vraciul Yeliel privea zilele cum treceau pe la fereastra casei sale, unde ?i aducea, adesea, un scaun cu sp?tar, nvelit ntr-un pulover mare, de ln? cafenie ?i deschidea o carte. Iarba cea mai frumoasa era n luna mai, de un verde crud, moale, ondulat? n adierea vntului. Dar cel mai mult i pl?cea vraciului Yeliel s? l urm?reasc? pe Regele Lear cum se strecura printre firele nalte ale ierbii, n c?utarea cine ?tie a ce umbre z?rite doar de privirea sa nc? ager?.

 

Era ntr-o diminea?? de prim?var? cnd vraciul Yeliel se hot?r s? dea drumul n lume altei pove?ti. Lu? de pe raftul cel mai de sus o carte veche, ng?lbenit? de vreme, o deschise dup? un semn ?tiut doar de el, ?i lipi palmele de pagini, apoi ntoarse cu grij? minile nspre fereastra deschis?, pentru ca literele, cuvintele, apoi frazele s? ?i ia zborul ?i s? ?i g?seasca un rost pe lume.

 

Cu o seara inainte, gradina in care Regele Lear era stapanul suprem, fusese invadata de melci, dupa o ploaie torentiala, dar calda. Regelui Lear nu ii placea sa isi ude pernutele, plimbandu-se prin gradina inca uda, asa ca mustaci din cateva fire ramase inca negre si se intoarse sa isi continue siesta pe veranda, langa cei trei caini (cu nume sonore: Rosioara de roscata, Coditza fara coada si Esca, de frumoasa ce era!), paznicii de seama ai intregii sale lumi.

 

Regele Lear traia ca un sihastru. In centrul gradinii se afla casuta, o adevarata catedrala de care nimeni-nimeni, oricat de faimos era si oricat de lunga ii era mantia imblanita de pe spate nu avea voie sa se apropie. El era stapanul suprem si traia in deplina libertate si armonie cu toata gradina: copacii erau ai lui de la radacina pana in varf unde ajungea intr-o clipita, iarba pe care se tolanea la soare si din care mai manca uneori, cand il durea capul chiar si regii mai au uneori dureri de cap!

 

Regele Lear avea tot ce ii trebuie, era iubit de supusii cu si fara pene, cu si fara blana, avea mancare pe indestulate. Singurul sentiment care il macina era gardul ce inconjura gradina. In serile aurii ale verii, Regele Lear avea obiceiul sa stea pe pervazul verandei si sa priveasca lumea de dincolo de gard, o lume din care el fusese izgonit, cand era foarte mic de nici ochi nu facuse, dar o lume pe care vroia, ca orice rege, sa o cucereasca.

A trece sau a nu trece gardul, iata intrebarea!, mormai, pe sub mustata sa inca neagra. Trebuie ca e greu sa te hotarasti la cea mai buna alegere, gandi el, in rationalismul specific unei intregi rase regale. Asa o fi si pentru ceilalti, cei de dincolo de gard, isi spuse, in barba, chicotind la un gand ce ii trecu prin mintea sa de rege.

Asa ca, a doua zi dis-de-dimineata, Regele Lear se invarti de trei ori in jurul cozii, matzai ceva intr-o limba doar de el stiuta, isi lua in spate rucsacul cu hrana si cele trebuincioase unui mare rege si porni in cautarea raspunsurilor.

 

(to be continued)

Imaginile care redau ncrederea n umanitate


http://ziaruldeiasi.ro/mozaic/imaginile-care-redau-increderea-in-umanitate-vezi-o-galerie-foto-emotionanta~ni8kk6

http://ziaruldeiasi.ro/files/cms/z_is/current/2012/06/23/pisoi.jpg

Imaginile care redau ncrederea n umanitate NU con?in nici un romn.

Romnul n-ar s?ri n incendiu dup? o pisic?, ci dup? sticla de b?utur? sau vreo zdrean?? inutil?, mo?tenit? de la str?bunica.

Romnul n-ar salva de la nec un alt romn ?i, atunci cnd are inten?ia asta, se neac? el nsu?i, pentru c? la ?coala romneasc? l nva?? integrale ?i alte tmpenii, n loc de cursurile elementare de prim ajutor sau ceva util pentru via??.

Romnul neac? pisoii abia f?ta?i, pe motiv c? NU E P?CAT dac? nc? nu au deschis ochii.

Suntem o na?ie aparte, corcituri de semidoc?i, r?ut?cio?i, vulgari, pedan?i, pupincuri?ti, meschini (genera?ia crescut? n comunism), incul?i, agrama?i, servieti?ti, arivi?ti, oportuni?ti, maneli?ti, pedeli?ti, pesedi?ti, peneli?ti (genera?ia crescut? n b?taia vntului).

?i nu exist? excep?ii. Fiecare are cte pu?in sau cte mai mult dintr-o corcitur? sau alta. Fiecare a fost cel pu?in o dat? OM DE C?CAT pentru altcineva. Fiecare are o list? cu “oamenii de c?cat din via?a mea” ?i fiecare apar?ine cel pu?in unei asemenea liste.

Irina


Se spunea c?, pe cnd eram copii, erau timpurile cele bune, timpurile m?re?e. ?i chiar erau, atunci cnd venea pe la noi Irina , veri?oar?, mai aproape de vrst?, dar m?tu??, dup? gradul de rudenie . Irina era cu cinci ani mai mare ca mine ?i cnd venea la Ia?i, ncepeau timpurile mele cele mai grozave. Odat? cu intrarea ei n camera mea, se deschidea o fereastr? ce d?dea mereu ntr-o lume magic?, pe care ea reu?ea s? o creeze, cu pove?tile ei.

Erau pove?ti reale, din via?a ei, mult mai mare ?i mai de neatins, o lume n care to?i erau ferici?i ?i, cnd nu erau, exista ea, Irina, care s? le readuc? zmbetul pe buze. Toamnele, st?team lng? calorifer , pe un fotoliu, poate chiar pe jos, nu mi amintesc sau poate ntr-o toamn? chiar era fotoliul acela acolo, la fereastr?, ?i povesteam, ea mai mult, eu mereu am fost ascult?torul, m? fascina cum mbina cuvintele, un adev?rat me?te?ugar al vorbirii ?i al scrisului. Scria frumos tare, o caligrafie rotund?, u?or spre stnga, de om bun, cald ?i echilibrat. Cele mai bune timpuri erau cele de toamn?, cnd r?mnea peste noapte la noi, pentru ca orele trzii s? nu ne opreasc? pove?tile.

Apoi verile cnd, odat?, n vara n care am mplinit 16 ani, am fost cu ea la ?ar?, iar ?ara aceea a ei era chiar lng? Humule?ti ?i Ozana cea frumos curg?toare. Lumea, acolo, r?masese mpietrit? ntr-un secol din urm?, o fotografie n sepia a Amintirilor. Mu?tele roiau la masa de prnz, de sub vie, dar ct de bune erau toate acele feluri, invariabilele brnze cu m?m?ligi! Pe atunci nu exista hand-made, dar mi f?cusem, dintr-un pumn de m?rgele galbene, un ?irag pe care l nvrteam de mai multe ori n jurul gtului, pe atunci nu exista hand-made, dar toate lucru?oarele mele frumoase erau cusute de mna mamei, iar cea mai drag? mi era o fust? din m?tase galben? cu pic??ele gri-pal, foarte clo? ?i care se nvrtea pn? la cer ?i-napoi, dar care se ?ifona r?u de tot! Aveam n sat ?i discotec?, a?a c? Irina mi-a d?ruit un creion albastru ?i m-a nv??at s? m? machiez ?i s? dansez pe Maria Magdalena ?i Boys boys boys – niciuna dintre noi nu ?tia ce con?ine videoclipul piesei (!).

n fiecare sear? ce urma s? ne despart? pove?tile, mi spunea “Ce visezi, s? strngi n bra?e”. Rdeam amndou?, complice, ?tiind pe care dintre Fe?ii-Frumo?i ai acelor vremuri ni-i doream, fiecare. Binen?eles c? niciodat?, n niciuna din serile n care am primit urarea, nu am visat pe vreunul ?i, dac? da, i-am l?sat, pe mai toti, uit?rii.

Doar c? n seara trecut?, cineva veni ?i mi spuse, la fel ca pe vremuri: “Ce visezi, s? strngi n bra?e” – de parc? ar fi ?tiut c? aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei c?tre o lume sferic?, locuit? de fiin?e mici, sub?iri, cu p?rul ondulat, lung pn? la genunchi, o proiec?ie mai ?tears? a Pa?ilor Pierdu?i din dealul Copoului.

*

Zilele trecute, am avut drum spre Neam? ?i am trecut podul peste Ozana r?mas? doar ca un cuvnt ntre paranteze. Nimic nu mai e cum ?tiam eu din amintirile copil?riei mele. Nici m?car praful, colbul care se ridica n uli??, seara.
Iar Irina e acum prea departe pentru a mai ajunge una la cealalt? att de des nct visurile noastre s? nu se destrame prin alte glasuri, alte nc?peri.

R?ducu


R?ducu are nevoie de ajutorul nostru:

http://radustefanchirica.blogspot.com/

Deocamdat? e internat la Sp. de Pediatrie din Ia?i. Tratamentul pentru boala lui LIPSE?TE din Romnia. Va trebui s? mearg? n str?in?tate, iar p?rin?ii sunt termina?i financiar , dup? ?p?gile pe care au trebuit s? le dea aici. E un adev?r crunt, dar asta e.

Apropos, zilele trecute, o m?mic? internat? cu feti?a ei bolnav? grav, la acela?i crunt spital, a vrut s? mi dea ?pag? pentru un ajutor pe care i l-am dat, gest pe care ea l-a v?zut salvator , iar eu ca pe o datorie a mea. Am refuzat -o categoric, explicndu-i c? sunt mpotriva acestei practici. Dup? privirea ei contrariat?, am realizat c? nu a n?eles ?i c? era obi?nuit? prea mult cu a?a ceva. Ceea ce ea nu ?tia e c? to?i banii mei pe ziua aceea erau 3,6 lei.

Dac? eu, deocamdat?, nu am cum, financiar, s? l ajut pe R?ducu, v? rog poate voi ave?i ceva de donat pentru el sau trimite?i vestea mai departe ?i tot conteaz?.

un soi de fericire


3 februarie

mi-am sustinut doctoratul, pe o tema aleasa de mine, in mare parte. nu am avut niciun fel de emotii, parca eram la un curs si trebuia sa prezint ceva salii, implicit, nu am transmis nicio emotie celor din sala. era iarna, zapada si nu dormisem toata noaptea, de frig.

as fi vrut sa fie altfel. as fi organizat totul altfel, cu aceeasi bucurie cu care organizez si cenaclurile Virtualia, si as fi nimerit-o mult mai bine, dar asta e, nu am fost singura acolo, eu cu oamenii mei.

am sa va spun un secret. singurul care m-a sustinut MEREU, indiferent ce ziceam si ce comentam eu si cu ce alte chestii ma ocupam in loc sa lucrez pentru doctorat , a fost Inginerul. acum ma gandesc cat de meritoriu este pentru el, un necunoscut, practic, sa ma ajute sa termin treaba asta, dezinteresat. tot respectul si gratitudinea. ar fi trebuit sa ii dedic lui teza. n-am dedicat-o nimanui, dar i-o dedic lui, aici.

 

4 februarie

ninge ca in povesti, dar eu nu simt nimic, nu ma mai emotioneaza nimic. singurul lucru pe care incep sa il simt e lipsa completa a banilor din

ma intorceam, seara, de la un magazin de mai departe, pe jos, se reflecta o lumina mov, in care, daca te uitai in jos, se vedea cum cade umbra fulgilor de zapada. si mi-am zis ca trebuie sa scriu despre asta, pentru a ramane.

 

5 februarie

asa troiene n-am mai vazut de cand eram in clasa a VI-a si imi ajungea zapada pana la genunchi. eu cu cainii mei – pisicile nu au iesit azi – am un Pufulet zis si Zdreanta, leit – care e tare sperios si doar cu mine se joaca, alerga prin zapada fericit si eu dupa el.

si asta e un soi de fericire.

 

Cele zece opera?ii pe creier deschis


Lingvistul nord-american, Noam Chomsky, a concretizat, ntr-o formulare pe n?elesul tuturor, cele zece manipul?ri
generale pe care se bazeaz? democra?ia occidentala?i pe care el le nume?te strategii ale diversiunii. Ele sunt concepute pentru a dezorienta ?i a deturna aten?ia mul?imilor americane de la manevrele claselor politice?i financiare dar sunt, de fapt, diversiuni cu aplica?ie mondial?.

Procedura de baz? este preluat? de la prestidigitatori, care ?i pun n practic? numerele de iluzionism canaliznd aten?ia publicului n direc?ii false. Iat? cele zece re?ete:
1. S? distragi permanent aten?ia de la problemele sociale reale, ndreptnd-o c?tre subiecte minore, dar cu mare impact emo?ional. Poporul trebuie s? aib? mereu mintea ocupat? cu altceva dect cu problemele lui adev?rate.
2. S? creezi probleme grave, care angajeaz? masiv opinia public? ?i tot tu s? vii cu solu?ii. Un exemplu: s? favorizezi violen?a urban? ?i apoi s? vii tot tu cu guvernarea providen?ial? care salveaz? na?iunea n temeiul legilor represive cerute de popor, cu pre?ul limit?rii libert??ilor democratice.
3. S? aplici toate m?surile dure treptat. Ceea ce ar duce la mi?c?ri populare, dac? se aplic? ntr-un singur pachet, devine dintr-odat? suportabil dac? e livrat n por?ii anuale, conform unui program anun?at.
4. S? ob?ii acordul de moment al poporului pentru m?suri economice dure din viitor. Omul se obi?nuie?te cu ideea ?i nghite tot, dac? e prevenit ?i amnat.
5. S? te adresezi oamenilor ca ?i cum ar avea cu to?ii o gndire infantil?. n felul acesta, ndrep?i mul?imile spre un tip de gndire care nu face leg?tura dintre cauze ?i efecte.
6. S? faci tot timpul apel la sentimente ?i la reac?ii glandulare, nu la ra?iune. S? ncurajezi reac?iile emo?ionale, pentru c? sunt cel mai u?or de manevrat.
7. S? ?ii poporul n ignoran?? ?i n satisfac?ii ieftine, dar multe. Un sistem de nv???mnt corupt ?i nefunc?ional este instrumentul ideal de a tmpi lumea ?i a o controla.
8. S? ncurajezi financiar acele mijloace de comunicare n mas? care ndobitocesc publicul ?i l ?in legat de emisiuni ?i seriale vulgare, ce trag inteligen?a n jos.
9. S? stimulezi sentimentul individual de culp?, de fatalitate , de neputin??. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin turm? ?i sunt u?or de controlat.
10. S? apelezi la toate cuceririle ?tiin?elor pentru a cunoa?te punctele slabe din psihologia individului ?i a mul?imilor. n acela?i timp, s? discreditezi aceste cuno?tin?e prin mass-media, astfel ca poporul s? nu cread? n mijloacele ?i strategiile statale de manipulare.

La mul?i ani! ?i un tip mi?to


La mul?i ani! Sper s? v? plac? piesa :

Cr?ciun fericit vou?!


http://www.chrismadden.co.uk/christmas/cat-christmas-card.jpg

Acum ceva vreme am primit pe email acest colind care mi s-a parut superb ?i de aceea vreau s? l impart cu voi, fiecare s?-?i ia ce i place de aici. V? doresc tuturor prietenilor, cunoscu?ilor ?i necunoscu?ilor din aceast? ograd? comun? virtual?, s? face?i a?a nct S?rb?torile s? v? fie ct mai reale ?i s? le tr?i?i bucuria, n fiecare clip?, mpreun? cu cei dragi: so?i, copii, p?rin?i, bunici, socri , c??ei, pisici, pe?tisori aurii ?i cu oricine v? poate ndeplini dorin?a acestor zile ale Cr?ciunului ?i ale oric?rei s?rb?tori, de oriunde: de a ne bucura, de a primi ?i de a d?rui.

Anul acesta am avut de salvat iar c?iva pisoi ?i c?iva c??ei iar pentru acest lucru, doresc s? mul?umesc doamnei Gheorghiu Lucretia , Asociatia MaxDog , doamnei Coca Mihuta , prietenei Mihaela Clara , prietenei Diana Elena , prietenului Vlad Tarala , lui Cristi Si Ioana , lui C?t?lin Pavaliu de la Asociatia Clopotel , prietenilor din asociatia Inimi F?r? Grai ?i echipei de la FMV Ia?i pentru c? au d?ruit din timpul lor, buzunarul si inima lor, pentru ca ?i acele mici fiin?e cu suflet s? fie bine acum.

Tot anul acesta m-am intersectat cu c?iva copila?i nec?jiti, iar la apelul nostru au venit n ajutor oameni cu suflet mare, prietena Teo Moldovanu, prietena Rocsana Pascu ?i colega mea Smaranda A Lydon care, practic, le-au d?ruit, prin apelurile transmise mai departe la prieteni, o via?? cu totul nou? ?i primul lor Cr?ciun cu de toate pe mas? ?i cu hainu?e ?i juc?rii frumoase. Eu n-a? fi putut face ct au f?cut Rocsana ?i Smaranda, ntr-o s?pt?mn?, pentru ca acestor copii s? le fie cald n cas?, h?inu?ele curate ?i burticile pline.
Tot respectul pentru aceste fete cu suflet minunat!

M-am bucurat c? Dana S. tot prima a fost in acest an, care s-a gndit la mine si de darurile reale primite de la ai mei: cercelu?i & colier hand made de la Raluca, ?i – urmeaz? cele mai dragi cadouri – un pupic pe botic ?i o coad? fluturat?, un caca sub pat & un pi?u mic pe monitor.

Nu sunt mul?i care n?eleg cu adev?rat principiul dup? care mi tr?iesc via?a: d?ruie?te acelei fiin?e care are nevoie de darul t?u: timp, bani, hran?, experien??, speran??.

Voi merge la masa de Cr?ciun, cu pu?inele mele rude din Ia?i, timp n care m? voi gndi la egocentrismul naturii umane ?i m? voi ruga Celui de Sus s? ar?t ?i eu la fel de bine ?i s? fiu la fel de simpatic? precum bunic?-mea, cnd o s? am 90 de ani.

Apoi o s? mi iau saco?a ?i o s? m? duc cu daruri la ai mei: boschetarii, c?ut?torii prin gunoaie, al?i 4 copila?i orfani , la c??eii ?i pisicile mele, cei care m? iubesc definitiv ?i neconditionat cnd m? v?d venind cu saco?a :) .

Cr?ciun fericit vou?!

P.S. Sta?i pe-aproape, c? urmeaz? distrac?ia de Revelion: episodul despre dragoste, munc?, profesie & stuff.

de rerum politicarum


Istoriceste vorbind, romanii i-au avut pe Stefan cel Mare, Mihai Viteazul , Alexandru cel Bun, conducatori care au ramas in istorie pentru ca au facut ceva pentru acest neam. Dupa ce ca are un nume de cacat, Basescu se si straduieste sa ramana in istoria romanilor ca cel mai rautacios si mai slab politic, organizatoric, cultural, social conducator. Oare cat de limitat, de ingust la minte poate fi el insusi, ca individ, sa nu isi dea seama de acest fapt?!

Referinte : eutanasierea cateilor, a bugetarilor si a pensionarilor, excluderea oamenilor de valoare, Rosia Montana , vinderea tarii.

Principiile mele nu-s in acord cu teoriile conspirationiste, din contra, insa pe bune, indivizii aflati acum la conducere nu au niciun fel de viziune istorica. Pana si fanariotii erau mai simpatici decat astia!

Vorba ceea:

Doi tipi discutau:
- Stii care-i deosebirea dintre nenorocire si catastrofa ?
- Da’ ce, nu-i acelasi lucru?
- A, nu! Dumneata te uiti la tv ? Stii candelabrul ala urias de cristal din Camera Deputatilor ? Daca asta ar cadea pe politicieni, ar fi o catastrofa, nu ?
- Da, si?
- Nenorocirea e ca nu cade…


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X