poesis

treceam aseară pe lângă o biserică. una din cele două pe lângă care trec şi-mi fac şi eu cruce ,
sunt în rândul lumilor,

una are grădina plină de flori , maci rozii, doar în acest iunie, adunat
la fiecare iunie de atunci, acum şi-n vecii vecilor,

cealaltă plină de câini care nu mă latră, acolo e preotul despre care zic oamenii că ar da câini şi pisici la slujba de duminică,
odată o femeie se băgă în vorbele mele cu prietenii mei – noi vorbim doar despre pisici -
am şi eu un pisic, mi l-a dat preotul, la biserică mi l-a dat, se lăuda femeia, între timp mi s-a spus, creştinii cred că animalele nu au suflet, dar
ce e altceva sufletul decât chestia ‘ceea pe care nu o vedem, nu o auzim, şi totuşi o hrănim zilnic, cu toată dragostea -

despre dragostea mea însă n-aş scrie într-atât de multe cuvinte,
ca şi cum din ea va rămâne doar tăcerea dintr-o biserică

alteori mă uit la oamenii care îşi fac cruce, grăbiţi dimineţile să ajungă la joburi , acri, abia treziţi din somn,
cu o cafea în mână sau cu câte o pâine, seara, spre casă, şi mă întreb,
care e povestea femeii aceleia îmbrăcată în haine second hand , de are nevoie de trei cruci în staţia de la teatru,
ce poveste are bărbatul acela îmbrăcat business şi pentru cine îşi face repede o cruce
şi de ce, doamne, iubirea nu ne ajunge niciodată

apoi îmi imaginez cum din toate acele poveşti de viaţă, le decupez numai moartea,
îmi duc crucile zilnic, iar de ceva vreme, mă gândesc serios să şi intru

Pana cand ma mut de tot , mai scriu aici despre:

Echipa mea de patru studente din anul III medicina au luat premiul II cu o lucrare prezentata la Congressis.ro . Lucrarea a fost practic un proiect desfasurat la liceul pedagogic din Iasi, cu tema de informare despre transmiterea HIV si preventia.

Transmission and Prevention of HIV Infection: Information Project of Teenagers in 10th Grade, from ” Vasile Lupu ” Normal School, Jassy
Autor: Georgiana-Daniela Andron
Co-Autori: Liliana-Maria Gealapu, Andreea Obreja, Angela Tecuceanu

Coordonator: eu

Sunt bucuroasa ca am avut pe cine sa indrum sa participe la congres si ca mai exista asemenea tineri de calitate superioara, si profesionala, dar si morala si psihica.

Scriitorul are, de regula, o sotie devotata, care merge in varful picioarelor si-i aduce cafeaua, atunci cand il vede ca se apuca de lucru. Ii bate uneori la masina, ii introduce textul in computer ori macar ii citeste notele si manuscrisul…

“Cred ca pentru o femeie e mult mai greu sa fie scriitoare decat pentru un barbat.”

Ea isi asuma cu mandrie statutul de sotie, ba chiar (acum devin rautacioasa), traind mereu in mijlocul vietii si al discutiilor literare, se poarta ca si cand harul i s-a transmis si ei, prin patul conjugal. Scriitorul ii este foarte indatorat, are insa si tentatia libertatii, scurte momente de revolta, cand vrea sa iasa din prizonieratul casnic, dar de obicei devine dependent si ramane in aceasta oaza de protectie, pentru el, pentru scrisul sau. Sigur, sotiile pot fi diferite, dar cele care raman ani multi, o viata, alaturi de scriitor, cam asa sunt.

Dar o scriitoare greu gaseste un barbat dispus la acest rol! Scriitoarea e deseori cu capul in nori, sta la panda, cauta ceva pentru cartea ei, scrie si rescrie. Inevitabil, devine o partenera disfunctionala si relatia cu sotul ei se complica. Am mai vazut, desigur, si cupluri fericite, dar nu foarte multe. Iar cuplurile de artisti se distrug, atunci cand intre ei apare concurenta .

Proza cere mult timp, trebuie sa te organizezi bine, sa-ti stabilesti prioritatile. Sunt perioade de lucru intens, cand cu greu mai poti tine altceva pe acelasi plan cu scrisul.

Viata inseamna si iubiri, si placerea de a calatori, de a avea o familie, si ambitie sociala, si bucuria de a avea prieteni.

http://www.formula-as.ro/2010/933/lumea-romaneasca-24/marea-doamna-a-prozei-romanesti-gabriela-adamesteanu-scrisul-vindeca-traume-12830

In timpul meu liber, din ce in ce mai scurtat de viata insasi, imi strang textele de pe poezie .ro intr-un volum, deocamdata virtual. Trecand cu ochiul prin bazaconiile scrise cu ani in urma si amintindu-mi, cu un zambet, ce sau cine le-a fost inspiratie , am realizat ca acela a fost Filip. Un prieten si om extraordinar, un barbat fara orgolii masculine desarte.

Un text de demult aici.

Si un altul, sa ma laud si eu cum scriam cand eram tanara:

Deveneam străvezie

îţi treceai zilele prin mine deveneam străvezie

Mie mi se pare ca e cel mai bun text al meu, din acele timpuri, adica 2002 – 2006. Timpul poezie.ro.

Cred, totusi, ca aceasta inspiratie provine din cat de profunda e comunicarea cu celalalt si, probabil, mai e ceva, ceva ce inca nu stiu sa definesc.

Mai cred ca viata mea nu poate fi limitata doar la drumul serviciu casa serviciu, ci mai am nevoie de aceasta pacoste de inspiratie, altfel ma sufoc.

As fi vrut ca viata mea sa fie altfel, sa fi facut si eu ceva important, sa salvez lumea, ceva de genul asta.

Insa, mi s-a spus ca lumea nu poate fi salvata.  Ce mi-ar mai fi ramas atunci de facut decat sa mimez, scriind?!

Întru luare aminte:

Jorge Luis Borges

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi si nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…
Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari pot.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai , intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”

Fetele, aici e adevarul si, pe cravata mea de pionier, restul e o mare abureala .

A, ca inainte de asta, il poti invarti cum vrei si cat te tin IQ si EQ, dar dupa aia, nu mai ţine.

” Daca ti-e teama ca partenerul te inseala, afla ca el / ea chiar te inseala” .  Deci nu mai pot de ras. Andreea, fata care ).

Astea fiind scrise, ma duc sa mai fac o ).

E un text scris dupa ce Silvia m-a pus sa scriu: “mai scrie si tu” si mi-a dat sa citesc ce incepuse ea sa scrie; asa ca mi-am zis, ca tot aveam gandurile acelea de cativa ani:  eu nu-s pesimista, sunt, mai degraba realist-optimista, insa, de ce n-as scrie si eu, ca si ea. Cam asta a fost si ce a iesit:

o teorie a apocalipsei

Adevaruri despre viata

Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.

- Foarte putin, a raspuns mexicanul.

- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? A intrebat atunci americanul.

- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.

- Si ce faci in restul timpului? a vrut sa stie omul de afaceri.

- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.

- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari , il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia .
Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.

- Si cat va dura sa fac toate astea, senor? intreaba pescarul.

- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.

- Si apoi?

- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat? Ai lua cateva milioane.

- Milioane, senor? se mira pescarul. Si dupa asta?

- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara.

- Pai asta fac si acuma!

Cum altceva nu îmi trece prin cap să vă urez, vă scriu aici

La mulţi ani!

şi doriţi-vă voi, aşa încât să se îndeplinească .