Nu se mai scriu poezii de dragoste. Doar despre celelalte trecătoare uimiri ale curgerilor noastre prin arterele temporale superficiale şi profunde ale sufletului.
"De
dragul tău m-aş ascunde într-o carte din bibliotecă şi-aş aştepta acolo
cuminte să mă găseşti, şi tu vei citi, vei citi carte după carte, raft
după raft şi ntr-o bună zi mă vei găsi şi pe mine pitită după vreun tom
cu scoarţe uzate, vei şterge praful cu dosul mâinii şi mă vei privi cu
ochii tăi vii în care se scaldă o lacrimă de ghiduşie şi-un fir de
tristeţe, dar eu voi fi atunci tare bătrână..."
(Cleopatra Lorintiu, Fetita care eram)
nu mi-am cumparat...
nici mere, nici bicicleta, nici papagal, nici ochelari, nici ceas,
nici pronosticuri, nici zgomotul si cu atat mai putin furia, nici
dreptul de a vorbi despre moarte fiind inca in viata, nici piramidele
din Mexic, nici macar o cutie de boabe de porumb, iar despre o mana pe
care s-o pun la gura cand imi vine sa rad nici nu are rost sa pomenesc.
Mai am deci atatea de cumparat, dar ma intreb daca a cumpara ceva
inseamna neaparat a plati. Vai de cei care au pretul pe inima, si nu in
ea!