poesis

http://www.chrismadden.co.uk/christmas/cat-christmas-card.jpg

Acum ceva vreme am primit pe email acest colind care mi s-a parut superb şi de aceea vreau să îl impart cu voi, fiecare să-şi ia ce îi place de aici. Vă doresc tuturor prietenilor, cunoscuţilor şi necunoscuţilor din această ogradă comună virtuală, să faceţi aşa încât Sărbătorile să vă fie cât mai reale şi să le trăiţi bucuria, în fiecare clipă, împreună cu cei dragi: soţi, copii, părinţi, bunici, socri , căţei, pisici, peştisori aurii şi cu oricine vă poate îndeplini dorinţa acestor zile ale Crăciunului şi ale oricărei sărbători, de oriunde: de a ne bucura, de a primi şi de a dărui.

Anul acesta am avut de salvat iar câţiva pisoi şi câţiva căţei iar pentru acest lucru, doresc să mulţumesc doamnei Gheorghiu Lucretia , Asociatia MaxDog , doamnei Coca Mihuta , prietenei Mihaela Clara , prietenei Diana Elena , prietenului Vlad Tarala , lui Cristi Si Ioana , lui Cătălin Pavaliu de la Asociatia Clopotel , prietenilor din asociatia Inimi Fără Grai şi echipei de la FMV Iaşi pentru că au dăruit din timpul lor, buzunarul si inima lor, pentru ca şi acele mici fiinţe cu suflet să fie bine acum.

Tot anul acesta m-am intersectat cu câţiva copilaşi necăjiti, iar la apelul nostru au venit în ajutor oameni cu suflet mare, prietena Teo Moldovanu, prietena Rocsana Pascu şi colega mea Smaranda A Lydon care, practic, le-au dăruit, prin apelurile transmise mai departe la prieteni, o viaţă cu totul nouă şi primul lor Crăciun cu de toate pe masă şi cu hainuţe şi jucării frumoase. Eu n-aş fi putut face cât au făcut Rocsana şi Smaranda, într-o săptămână, pentru ca acestor copii să le fie cald în casă, hăinuţele curate şi burticile pline.
Tot respectul pentru aceste fete cu suflet minunat!

M-am bucurat că Dana S. tot prima a fost in acest an, care s-a gândit la mine si de darurile reale primite de la ai mei: cerceluşi & colier şi – urmează cele mai dragi cadouri – un pupic pe botic şi o coadă fluturată, un caca sub pat & un pişu mic pe monitor.

Nu sunt mulţi care înţeleg cu adevărat principiul după care îmi trăiesc viaţa: dăruieşte acelei fiinţe care are nevoie de darul tău: timp, bani, hrană, experienţă, speranţă.

Voi merge la masa de Crăciun, cu puţinele mele rude din Iaşi, timp în care mă voi gândi la egocentrismul naturii umane şi mă voi ruga Celui de Sus să arăt şi eu la fel de bine şi să fiu la fel de simpatică precum bunică-mea, când o să am 90 de ani.

Apoi o să îmi iau sacoşa şi o să mă duc cu daruri la ai mei: boschetarii, căutătorii prin gunoaie, alţi 4 copilaşi orfani, la căţeii şi pisicile mele, cei care mă iubesc definitiv şi neconditionat când mă văd venind cu sacoşa .

Crăciun fericit vouă!

P.S. Staţi pe-aproape, că urmează distracţia de Revelion: episodul despre dragoste, muncă, profesie & stuff.