Soledad
Articol publicat in: Personal
Ma gandeam azi ca ar trebui sa le multumesc maica-mi si lui taica-meu ca mi-au dat viata. Poate ca suna aiurea, in contextul in care eu nu ma inteleg de ani de zile cu nici unul dintre ei. Dar acesta e adevarul: ar trebui sa le multumim parintilor ca ne-au dat sansa sa traim o viata, oricare ar fi aceea. Si asta e pe bune.
In ziua de Craciun am fost la bunica-mea la masa si, ca sa nu o refuz – si asa are 88 de ani si cine stie cate zile de Craciun vom mai avea impreuna de-acum incolo -, am mancat cu carne. Frate-meu radea de mine, ca ma spune “Comunitatii” (vegetarienilor, probabil), ca am sabotat principiile. Mi-a fost asa de rau noaptea urmatoare, ca am crezut ca pana acolo mi-a fost. Nu imi parea rau decat ca ramaneau dupa mine treburi neterminate.
Asa ca am mers mai departe. Si anul acesta 
.
Si cadoul de Craciun, cititorule, ascultatorule :
gipsy kings – Soledad
