primul pas despre care
visul meu despre tine începe straniu cu o pisică într-o staţie de tramvai
eu aveam ore, mereu am câte ceva, nu pot sta locului, trebuie să plec e leitmotivul vie ţii mele, ştiu, îmi zice pisica de lângă un gard verde ca site-ul cândva,
ştiu, lasă poezia, pisicile, pleacă acum şi vezi-ţi de viaţă
te întâlneam zilnic la orele în care ne învătau cum să ne spălăm mâinile
fiecare cu iisusul său, ni se repeta, fiecare cu ce avea de salvat în viaţa asta,
tu erai mereu îmbrăcat în alb, vorbeai engleza fluent şi purtai la gât
un fular în nuanţe de griuri, eu, în urma ta, o umbră
[nu aşa valoroasă ca umbra din poemele silviei]
purtam ghearele pisicii de site şi teribil
un gust de cuişoare pe degete
există lucruri care se trec şi alte lucruri care rămân bine mersi în ele însele,
bucuraţi-vă aşadar,
nu îl iubesc, doar caut
de la un timp tu stăteai sus, pe nişte scări gri, apoi mi-ai zâmbit
dintr-o poză cu zimţi şi neapărat sepia
şi am făcut amândoi primul pas
despre care se spune că nici americanii şi nici ruşii nu l-au făcut niciodată
