virtualia 8 – inceputurile
a discuta cu cineva în virtual ani de zile
a-i suporta hachiţele şi nervii, a-l cunoaşte
până la zâmbet, lacrimă, încruntare
a-i şti pe de rost mâinile cuvintele şoapta
a şti când vine şi când pleacă
a-i cunoaşte copiii soţia
mama
a şti când se duce la cumpărături şi când se uită la film
a te face să râzi, a te face să plângi, a-l ierta
şi într-o zi
a te aştepta într-o gară, pe o bancă pentru că l-ai uitat acolo într-un oraş străin
în care el ar fi venit pentru prima dată
în care tu l-ai fi văzut pentru prima dată
pe el omul bidimensional
bărbatul din voce şi cuvinte
i-ai fi simţit mirosul poate de imperial leather
sau alt parfum de care
nu ţi-ar mai fi spus
cum nu ţi-ar mai fi spus de multe alte lucruri
în ultima curgere a timpului între drumuri şi ape
apoi
a deschide larg braţele
pentru a-l cuprinde
cu tot ce este el în realul tau
o geantă mare cu eticheta zborului un rucsac în spate
şi ceva cărţi albastre
copiii voştri de umbră
